marți, 29 ianuarie 2013

La jumatatea drumului spre mormant (Vanatoare nocturna 1) de Janiene Frost

Personaj principal: Catherine Crawfield
Personaj masculin principal: Bones
Nr. pagini: 478
Editura: Leda
Nota: 5+/5
Personaj preferat: Cat

Nu am mai atins asemenea capodopera de la volumul 5 din Georgina Kincaid. Multumesc din inima neuronului care i-a dat idee celui care a deci sa fiu sponsorizata ca am apucat sa citesc acest volum. Eroina mai dinamica si mai amuzanta nu am mai vazut de la Georgina herself si pot sa spun ca aveam disperata nevoie de o carte BUNA pe care sa nu o devorez pur si simplu. Ma incalzea pur si simplul gandul ca vin acasa si dupa ce imi termin temele citesc din carte.
Actiunea volumului se intinde pe mai multe pagini, nu sunt descrieri plictisitoare insa sunt descrieri destule cat sa iti dai seama cum arata personajele si (paranteza, comparam cu Fetele Gallagher unde habar n-am cum arata Cammie si ma gandeam ce tare ar fi ca Evan Peters sa fie Zach :D) nu pot sa spun ca m-am plictisit. Nu, Cat si iubibilul de Bones sunt un cuplu ciudat si sa vad cum evolueaza relatia lor de "afaceri" mi-a binecuvantat ochii. Sa va spun si despre ce e vorba? Intr-o noapte cu luna plina, Cat se transforma in vanator de vampiri si da gata un vampiroi mai putin norocos. Asta ii atrage atentia lui Bones, un vanator de vampiri el insusi, insa el face parte dintre cei cu colti. Uimita de ceea ce afla de la Bones, acesta la randul lui uimit de originile enigmatice ale fetei se decide sa accepte oferta vampirului de a-i fii partenera. In timp ce urmaresc un vampir periculos, ucigandu-i reteaua membru cu membru, intre Cat si Bones se infiripa o relatie cel putin interzisa. Mama lui Cat uraste de moarte vampirii, in urma experientelor sale anterioare si daca ar afla de ceea ce se petrece in sufletul fiicei sale lumea lui Cathy s-ar duce de rapa. La propriu.
O carte excelenta pentru cei putin mai... hmm, maturi. Dupa cum stiti este 18+ insa na, bine-nteles ca nu m-am putut abtine. V-o recomand din toata inima celor care sunt fani. E o lectura antrenanta si usoara, insa nu va recomand sa o cititi in locuri... hmm, publice :)
Mutumesc din nou Leda pentru aceasta oportunitate!

Noutati, le me keeping up :)

Fanii cărţilor cu vampiri vor fi încântaţi!

Începând din 29 ianuarie 2013 vom publica în ediţie de chioşc, împreună cu revista BRAVO, primele 4 volume ale seriei Vampirii din Morganville de Rachel Caine (fiecare volum editat în ediţie de chioşc va avea 2 părţi).

Iată mai jos calendarul apariţiilor:

VOL. 1/ PARTEA 1 VAMPIRII DIN MORGANVILLE. CASA DE STICLĂ – 29.01.2013
VOL. 1/ PARTEA 2 VAMPIRII DIN MORGANVILLE. CASA DE STICLĂ – 12.02.2013
VOL. 2/ PARTEA 1 VAMPIRII DIN MORGANVILLE. BALUL FETELOR MOARTE – 26.02.2013
VOL. 2/ PARTEA 2 VAMPIRII DIN MORGANVILLE. BALUL FETELOR MOARTE – 12.03.2013
VOL. 3/ PARTEA 1 VAMPIRII DIN MORGANVILLE. ALEEA INTUNERICULUI – 26.03.2013
VOL. 3/ PARTEA 2 VAMPIRII DIN MORGANVILLE. ALEEA INTUNERICULUI – 9.04.2013
VOL. 4/ PARTEA 1 VAMPIRII DIN MORGANVILLE. BANCHETUL NEBUNILOR – 23.04.2013
VOL. 4/ PARTEA 2 VAMPIRII DIN MORGANVILLE. BANCHETUL NEBUNILOR – 7.05.2013 



Bine aţi venit în Morganville, Texas ! Nu rămâneţi pe afară după ce se lasă întunericul…

Morganville este un mic oraş universitar din inima Texasului, plin de personaje ciudate… unele chiar malefice. Atunci când studenta Claire Danvers se mută din campus într-una dintre cele mai vechi case din Morganville, descoperă că persoanele cu care împarte locuinţa nu dau prea multe semne de viaţă. Cu toate acestea, ele o vor apăra pe Claire, atunci când cele mai tainice secrete ale oraşului vor ieşi la lumină, lacome de sânge proaspăt.

„Rachel Caine le oferă cititorilor acele momente supranaturale pline de primejdii râvnite de ei.” – Darque Reviews

„Lumea vampirilor lui Caine este formidabilă… 
Fanii Amurg nu trebuie să o rateze!”  – World Nerd



sâmbătă, 26 ianuarie 2013

Titlu? Cine are nevoie de titlu?

Da, iar nu am inspiratie e titlu. Sue me! Pun pariu ca acum va ganditi: Daca nu ai inspiratie nici pentru titlu de ce naiba faci o postare, Rina? Pai here goes... tocmai am vazut filmul Hannah Montana si am ras foarte mult. Era atata de stupid de amuzant ca nu m-am putut abtine :))
Si Lucas Till e asa un dragut! Daca l-ar juca pe Four... hmm, nu m-ar deranja, insa eu il vad pe Four mai dur si Lucas e Tuckerul perfect (Unearthly(.
Si inca un motiv sinistru pentru care am facut acest post, am gasit o idee de tatuaj. Daca sunteti noi aici, o sa va anunt ca am o obsesie nesanatoasa cu tipii astia. Asa ca nu o sa va surprinda ceea ce o sa vedeti in continuare:
Rose, nu ti-am ciordit imaginea... sau poate a, insa am un motiv! Asta vreau sa fie tatuajul meu. E perfect! Are pasarile, ca ale lui Tris in Divergent si are si "Hakuna matata" care "it means no worries, for the rest of your days!" E atat de eu ca nici nu pot sa va explic. Multumesc din inima Rosie ca ai pus imaginea asta! Mi-ai salvat viata :D Acuma mai trebuie doar sa hotarasc une. :)) Noaptea asta nu dooooooorm... pana se face 12 si ma plictisesc si merg la culcare :)
Sunt asa un harciog trist. Nu mai vreau scoala, nu mai vreau sa ma duc in fiecare zi in locul ala sa vad aceleasi fete plictisite ale profesorilor care nu dau doi bani sau pe iubita tipului de care imi place cu parul ei ca o matura de imi vine sa ma dau cu capu de pereti dupa care imi trece si imi vine sa o dau pe ea cu capul de pereti. Sau pe tipul de care imi place just existing with his not so beautiful frog... stiu, ar trebui sa fie Frog Princess.... ea e doar o broasca... scuze broastelor!
Aaaam sa va marturisesc cevaaa. ceva ce o sa o sperie pe Rose :) Iubesc vacile! a, ati citit bine, nu, nu am fumat nimic.... dar sunt atat de draguuuuteeee! Si pot fi cele mai blande animale din lume, insa si cele mai periculoase, daca le tragi prea tare de ufer. Ati muls vreodata o vaca? Eu da :D a fost o experienta ciudata, eram mai mica si era o noapte de aceea calda de vara, becul era aprins in grajd si mirosea a fan... as fi putut dormi acolo daca m-ar fi lasat bunica. oricum, eram cu verisorii mei si am strans si eu doi stropi de laptic in galeata. A fost asa bun laptele ala :D Si dupa aceea ne-au lasat sa mangaiem vacutaaa <3 A stat asa cumintica. I-am at si ceva de papa, atunci m-am decis ca iubesc vacile, insa de mult nu am mai vazut una. Imi plac si caprele mult, insa oile nu. Nu vin la mangaiat si sunt proaste :) Tocmai am insultat o intreaga specie pe baza unei turme de nebune... ei, asta e, asa e construit omul. Sa judece =))

vineri, 25 ianuarie 2013

No fain...

Asa, azi nu prea am facut scoala. La engleza am avut de dat proba pe scoala si era de 3 ore. Am terminat in jumatate de ora dupa care am plimbat melcul prin scoala si mi-am descarcat melodii ca am gasit wireless fara parola. Ciu ciu banana, fraierilor, nu ne dati parola? Nu-i bai, va fraieresc eu altcumva! You will never change meee!
Am vrut sa scriu recenzia la "La jumatatea drumului spre mormant" azi insa nu prea am un mood de romance. Dupa ce ne-a batut la cap diriga cu prostia ei de haiku despre dragoste am zis ca nu mai vreau sa aud despre asta azi. Continuand, la scoala am plutit intr-o amorteala specifica zilei de vineri si acum vreau sa radeti putin cu mine, my friendz :D
Asa ca va las sa radeti despre chestia asta si dupa aceea va spun si voua care sunt ale mele :D

In AV: Cum trompi pronunti "dhampir"? Adica nu e vampir, e DHampir... dafuq?! Ok, asaaa :D 
In IM si/sau DI: Nu pot sa spun "Carstairs" fara sa ma dau cu capul de pereti. Adica are atatia de s si c si... ahhh =))
A, si mai e Maryse. Adica eu credeam ca se pronunta "Maris" dar pe undeva Luke ii spune lui Clary ca se pronunta Mei-ris... O-o... whaaa'?

In Twilight: niciodata nu i-m putut pronunta numele lui Carlisle... nu. nu, sorry, nu pot. SI mai e si Esme. Nu stiam daca e Esme. sau esmE adica pe care e cade accentu? :o3 Sunt confuza :)) 

Si din VM e Mirnyn (te rog sa=i fi scris cum trebui numele :o3) care e un fenomen... Ca tot vorbim de VM, o sa putrezesc aici de curiozitate pana apare cartea :))

Aa, vreau sa va rog ceva. Imi recomanda cineva ceva muzica buna. Nu Ed Sheeran, no offense, nu imi place in mod special. Si nu 1D sau de-astia ca nu-i suport... deloc. Parodiile numa imi plac :)) Ceva gen The Cab, Taylor, Coldplay, ceva nice. :o3

joi, 24 ianuarie 2013

Anna si sarutul frantuzesc in curand la Epica!

Ok, a inceput scoala si deja toata lumea ne bombardeaza cu fel de fel de carti.... Nu ma plang :3


ANNA ȘI SĂRUTUL FRANȚUZESC,  de Stephanie Perkins
De la primul la ultimul rând, cartea este pur şi simplu cuceritoare. E amuzantă, plină de suspans, de neprevăzut şi, bineînţeles – în Paris, cel mai romantic oraş al lumii – de dragoste.
Anna este o americancă exilată la Paris (fireşte că în pofida voinţei sale) pentru ultimul an de liceu. Totul e nou, necunoscut şi potenţial de neînţeles, inclusiv şi mai ales limba, iar ea trebuie să-şi măsoare de două ori toate gesturile, toate cuvintele, confuză şi disperată să nu facă vreo gafă. Singură n-ar reuşi, dar, vorba colegei ei din vecini: „de aceea sunt prieteni pe lume”.
Cu grupul de noi prieteni, totul se schimbă radical. Şi mai ales cu St. Claire – hei, care fată ar rămâne insensibilă la o asemenea combinaţie de însuşiri „extra”: bine-făcut, frumos, inteligent, vorbăreţ şi cu un ucigător simţ al umorului? Cu o singură problemă: „St. Claire e deja luat”, are o iubită. Anna îşi repetă „suntem doar buni prieteni, suntem doar buni prieteni”, dar sentimentele, reciproce, devin de neînlăturat.
Ezitări, îndrăzneli, îndoieli, interpretări greşite, întâmplări vesele şi triste, reacţii-surpriză şi un îndelung amânat sărut – tot arsenalul seducţiei şi tot jocul dragostei, bine dozat şi excelent temporizat. Cum mărturisea o cititoare vrăjită: „E una din acele cărţi pe care le citeşti şi îţi spui: Sper să mi se întâmple şi mie asta! Sper să întâlnesc şi eu pe cineva aşa! Sper să am şi eu prieteni ca aceştia!”

marți, 22 ianuarie 2013

Aleasa


ALEASA, cartea a treia din seria CELE NOUĂ VIEŢI ALE LUI CHLOE KING de Liz Braswell alias Celia Thomson


Într-adevăr, poţi schimba lumea, mai ales atunci când te trezeşti că îţi cresc gheare, vezi perfect pe întuneric, devii tot mai agilă şi… ai nouă vieţi!

Înţelegând tot mai bine ce i se întâmplă, Chloe King realizează că va trebui să renunţe la viaţa tihnită de până acum şi să-şi ia în serios rolul pe care i-l rezervă destinul.

Dacă la început poveştile despre rasa mitică din care face parte şi răzbunările sângeroase dintre poporul Mai şi Ordinul A Zecea Lamă nu o afectează, iată că vine clipa în care trebuie să-şi urmeze soarta.

Când îşi găseşte cel mai drag prieten zbătându-se între viaţă şi moarte pe o alee lăturalnică, Chloe îşi dă seama că perioada răzbunărilor şi a vărsării de sânge nu s-a terminat. Şi că, de fapt, nu se va termina niciodată. Între cele două tabere rivalitatea va fi veşnică. Dacă însă Chloe îşi va accepta destinul… şi va prelua controlul, lucrurile se pot schimba radical.

„Chloe nu apare ca un super-erou fără cusur – ea este o adolescentă obişnuită, care se trezeşte deodată cu nişte puteri supranaturale şi cu povara moştenirii unei rase mitice. Dar este o persoană puternică, bună, care se mobilizează pentru a răspunde provocărilor vieţii… [...]  Pentru mine, Chloe este un simbol al libertăţii: libertatea de mişcare, de a merge oriunde doreşti.” – Liz Braswell

Nu uitaţi de serialul de televiziune produs de ABC Family. Amănunte găsiţi pe TheNineLivesofChloeKing.com.
Cartea are 288 de pagini, formatul 13×20 cm, ediţia este cartonată, iar preţul de listă 39,90 lei. La precomandă, veţi beneficia de 25% reducere şi transport gratuit.

duminică, 20 ianuarie 2013

Take me now!

Aiaiaiaiiii, iarasi vine. Mai avem putin si vine, vine, e diabolica va zis, diabolicaa!
Mda, ma refer la...."Ziua Indragostitilor". Valentine Morgenstern, ce Doamne ti-o venit sa le dai pupaciosilo alora un alt motiv pentru care sa se mozoleasca pe holurile scolii, mai mult decat o fac deja? Adica am inteles ca e mai nasol pentru mine si Douglas ca suntem la distanta si el inca nu stie ca ne casatorim in 13 iulie, dar serios acuma?! Trebuia sa imi scoti ochii cu faptul ca nici anul asta nu am un Jace al meu?
Asa, ca sa ma intelegeti si voi, nu imi place deloc ziua lui Valentin asta. Nu numai pentru ca nu am prieten (cine se ofera? :o3) dar totul e plin de o voma roz si pufoshenii si inimioare si fluturasi in FEBRUARIE cand mori de frig si ciocolata pe care NU o primesc si... ahh. Da, urasc Valentine's day. Singura faza tare e oferta de la Leda de care te indragostesti instant :)) Adica, in numele ingerului, e dementiala!
Ca sa va mai dau ceva de rumegat, uite ce apare la Leda:


A fost odată ca niciodată o pădure imensă, Lythe – vastă şi impenetrabilă, ascunzând în inima ei un mister. Iar la începuturile sale, în acest loc trăia o familie înstărită, Fairfax, într-un conac pe care-l vizitase însăşi măreaţa Gloriana.
Dar odată cu trecerea veacurilor, pădurea a fost distrusă şi înlocuită de străzi purtând numele copacilor de odinioară. Familia Fairfax şi-a pierdut strălucirea... ajungând să locuiască în Casa Arden aflată la capătul Intrării Păduceilor. Iar despre ea cu greu se mai putea spune că era o familie...
Şi mai erau aşa: Vinny (“mătuşa din iad”) – cu pisicile sale şi cu chipul ei ca un măr pădureţ; Gordon, care de şapte ani uitase de familia lui, iar când şi-a adus aminte de ea, s-a întors aducând cu el o Debbie grasă, care împărţea o singură celulă de creier cu un pudel; şi cei doi copii, Charles şi Isobel.
Charles, băieţelul pierdut, cu obrajii ciuruiţi de acnee, care-şi petrecea timpul aşteptând, pe de o parte, să fie vizitat de extratereştri, şi pe de alta, întoarcerea mamei sale.
Iar povestirea este spusă de enigmatica Isobel... Născută în casa de pe străzile copacilor, ea descoperă o ruptură în textura timpului şi astfel călătoreşte prin diversele lui găuri de vierme şi coridoare. Isobel are şaisprezece ani şi, la fel ca fratele său, aşteaptă şi ea să se întoarcă mama lor – Eliza, zveltă şi periculoasă, mirosind a tabac, a parfum Arpège şi a sex –, a cărei dispariţie este o parte din misterul care continuă să rămână ascuns în inima pădurii.

Asa, mie mi se pare interesanta :)
Boon, va las sa va savurati duminica si va pup dulce:

miercuri, 16 ianuarie 2013

Printesa Mecanica - Descriere oficiala + inima mea se va sfarma in miliarde de bucatele mici ;((

Stati linistiti, o sa ma mai aveti pentru cateva luni, cam pana in martie cand o sa debuteze Printesa mecanica si inima mea va fi cam ca o bucata de svaiter, plina de gauri si moale si nefolositoare. Mda, e vorba de acea alegere imposibila pe care Tessa trebuie sa o faca.. si pentru cei care spun ca ea deja a ales... NO.
Fara alte introduceri, cu o traducere crappy facuta de mine si de prietenul meu, Google Translate:
And BTW e un mic SPOILER ALERT pentru cei care chiar nu vor sa stie nimic despre ce sa intampla in Printul Mecanic

Tessa Gray ar trebui sa fie fericita... nu sunt toae miresele fericite? Insa in vreme ce se pregateste pentru nunta sa cu Jem Carstairs, o panza intunecata se strange in jurul vanatorilor de umbre din Institutul Londrei. Un nou demon se trezeste, unul legat prin sange si secrete de Magistru, omul care planuieste sa ii nimiceasca pe nefilimi cu o armata de automate lipsite de mila. Are nevoie de inca un element pentru a isi indeplini planul.
Are nevoie de Tessa.
Tessa stie ca Axel Mortmain, Magistrul planuieste sa o rapeasca, insa nu stie nici cand nici unde va lovi el. Charlotte Branwell, conducatoarea Institutului de la Londra este disperata sa il gaseasca pe Magistru prima, iar cei doi baieti care impart inima Tessei ar face orice pentru a o salva. Si desi Tessa si Jem sunt acum logoditi si urmeaza sa se casatoreasca, iar Will stie ca ar trebui sa se forteze in a gasi pe altcineva caruia sa-i ofere iubirea lui, este mai indragostit ca niciodata de Tessa.
Ultimele cuvinte ale unui vanator de umbre muribund ar putea ascunde indiciul de care au nevoie Tessa si prietenii ei pentru a afla unde se ascunde Mortmain. Dar nefilimii din Londra nu pot sta singuri in fata acestui dusman si in tara lor de bastina, Idris, Conclavul se indoieste de teoriile lor privind sosirea lui Mortmain. Parasiti de cei care ar trebui sa fie aliatii lor, vanatorii de umbre se trezesc pierduti atunci cand Mortmain fura unicul lucru care il tine pe Jem in viata, medicamentul. Avandu-si parabatai-ul la un pas de moarte, ramane ca Will sa riste tot pentru a o salva pe femeia pe care o iubesc amandoi.
Pentru a-i castiga timp lui Will, vrajitorul Magnus Bane isi uneste fortele cu Henry Branwell in speranta de a creea un dispozitiv capabil sa il infranga pe Mortmain. In timp ce oamenii care o iubesc pe Tessa si incearca din rasputeri sa o salveze, pe ea si viitorul vanatorilor de umbre ce salajluieste impreuna cu ea, Tessa realizeaza a unica persoana care o poate salva este chiar ea insasi, deoarece, pe masura ce isi descopera natura adevarata descopera ca este mai puternica dcat si-ar fi imaginat vreodata posibil. Dar oare poate o singura fata, chiar si una capabila sa le comande ingerilor, infrunta o intreaga armata?

Pericole si tradari, secrete si magie si panglicile incurcate ale dragostei si pierderii se intalnesc in aceasta concluzie sfasietoare a trilogiei "Dispozitive infernale"

Seria "Sange Albastru" continua!


MOŞTENIREA FAMILIEI VAN ALEN, volumul 4 din seria SÂNGE ALBASTRU de Melissa de la Cruz  


 Acţiunea celui de-al patrulea volum al seriei ─ considerat de cititori cel mai bun de până acum! ─ începe la un an după evenimentele din Revelaţii, încheiate cu oribilul masacru din Rio.

 Multe s-au petrecut în acest an. Schuyler şi Oliver au decis să fugă din New York după ce Schuyler a fost învinuită pe nedrept de Conclav pentru moartea bunicului ei, Lawrence Van Alen; acum sunt amândoi la Paris, încercând să obţină o audienţă la conducătoarea Conclavului european, de la care speră să primească protecţie şi sprijin. Schuyler nu mai este fetiţa timidă şi nesigură din primul volum al seriei; puterile ei au crescut şi are nevoie de tot ajutorul posibil pentru a-şi urma misiunea pe care i-a încredinţat-o bunicul său. Cât despre relaţia ei cu Jack, ştie că lui îi este menit să fie alături de Mimi, iar ea deja a ales să rămână cu Oliver. Şi totuşi, oare nu cumva se repetă povestea mamei ei? Oare nu cumva există iubiri pentru care merită să mori?

Mimi s-a alăturat echipei de Venatori condusă de Kingsley Martin, cu care străbate lumea în căutarea lui Jordan, surioara răpită a lui Bliss, care poartă în ea spiritul Străjerului. Personajul lui Mimi capătă acum dimensiuni profunde şi personalitatea ei, cândva unidimensională şi antipatică, suferă schimbări, dovedind că există în ea disponibilităţi pentru pasiune, dar şi compasiune.

Bliss Llewellyn joacă şi ea un rol esenţial, căci a devenit un Sânge Argintiu şi în trupul ei sălăşluieşte un spirit malefic şi puternic. În vreme ce luptă să-şi recapete controlul asupra trupului, minţii şi viitorului ei, trebuie să găsească forţa de a se elibera de Vizitator ─ sau e sortită să fie sclava lui pentru eternitate?

Saga celor cu Sânge Albastru continuă, şi lumea lor plină de glamour, dar şi de taine străvechi ni se dezvăluie din nou în povestea rostită pe rând de Schuyler, Mimi şi Bliss. Dragoste, secrete, îngeri şi demoni, revelaţii, întâmplări neaşteptate şi o schimbare uluitoare a personajelor ─ toate îşi au locul lor în roman, alcătuind o lectură alertă şi captivantă şi ajutând cititorul să se implice în vieţile personajelor şi să îşi dea seama că ceea ce se petrece în poveste are nişte dimensiuni mai mari decât şi-ar fi putut el imagina. Acum, nu mai e vorba doar despre vampiri şi romance ─ este vorba despre lupta constantă şi implacabilă dintre bine şi rău.

 „Schuyler Van Alen, Bliss Llewellyn şi colegii lor de şcoală revin în acest nou episod din seria Sânge Albastru – o  combinaţie delicioasă de Gossip Girl şi Amurg… .”  ─ Barnes & Noble

„Cu un amestec de dramă, romance şi fantasy pe de o parte, şi sacrificiu şi suferinţă pe de alta, acest nou volum îi va captiva pe cititori, transformând seria Sânge Albastru dintr-o lectură fascinantă într-una ce creează dependenţă.” ─ www.lovevampires.com

Pentru mai multe detalii, vizitaţi site-ul www.melissa-delacruz.com

Cartea are 324 de pagini, formatul 13 x 20 cm, ediţia este cartonată, cu supracopertă, iar preţul de listă – 44,90 RON. La precomandă, veţi beneficia de 25% reducere şi transport gratuit.

luni, 14 ianuarie 2013

Scoala pute!

Cred ca am rezumat totul cu titlul, huh? Pai nu a fost chiar atat de rau... pe cine vreau sa pacalesc, a fost groaznic ;(( Scoala pare ceva strain pentru mine. Am avut de spus un adjectiv, un substantiv si un verb care sa ne descrie vacanta: plictiseala, Rose&Adry, chatting. :3 cam rezuma vacanta mea... si scris. Am scris si pe Watt dar si la povestile pe care nu le-am publicat pe nicairei. Asa, la voi cum a fost?
Apropo, Evan Peters din scoala noastra m-a salutat astazi... *ecstasy*!

Click pe poza ca sa precomanzi "DOua adevaruri si o minciuna" cu 25%reducere si transport gratuit!

vineri, 11 ianuarie 2013

From other countries (5)

Era si timpul, ei? :)

Touch of Frost de Jennifer Estep

Numele meu este Gwen Frost si merg la Academia Mythos, un loc plin de magie, mituri si soldati magicieni, unde pana si cel mai mare dintre tocilari stie cum sa lasa pe cineva fara cap cu ajutorul unei sabii si unde cel mai sexy baiat Spartan din scoala, Logan Quinn se intampla sa fie si cel mai mortal.
Insa in ultima vreme lucrurile au inceput sa fie ciudate, chiar si pentru Mythos. Mai intai fata cea rea, Jasmine Ashton a fost ucisa in Libraria Antichitatilor, apoi cineva a furat Bolul Lacrimilor, un artefact sacru care poate aduce al doilea razboi al haosului. Stiti voi, moarte, distrugeri si alte chestii foarte foarte rele. Astfel de intamplari sinistre caracterizeaza Academia noastra, insa eu sunt determinata sa aflu cu orice pret cine a ucis-o pe Jasmine, mai ales din cauza ca eu eram cea care trebuia sa moara.




The Faerie Ring de Kiki Hamilton

Anul este 1871 iar Tiki si familia sa de orfani au transformat cotloanele garii Charing Cross din centrul Londrei in casa lor. Singurul mod in care acesti copii pot supravietui este prin furt. Intr-o noapte de Decembire, Tiki fura un inel si declanseaza un lant de evenimente neprezavute care ar putea conduce la un razboi cu Zanele.
Inelul ii apartinea reginei Victoria si lega conducatorii Angliei de lumea Zanelor printe-un tratat de pace. Cu inelul disparut, un grup de zane rebele spera sa rupa tratatul cu magie neagra si sange. Sangele lui Tiki.
Fara ca Tiki sa stie este urmarita si protejata de Rieker, un hot de buzunare, insa plin de secrete. Tiki nu este nici ea ceea ce pare a fi. Simpla ei existenta il bantuie pe Printul Leopold, fiul reginei care e impins de curiozitate sa afle mai multe despre semnul care ii inconjoara incheietura fetei.
Print, cersetor si hot, cei 3 trebuie sa lucreze impreuna pentru a readuce pacea...

Airborne de Constance Sharper

Avery se stie dintotdeauna ca pe un magnet pentru probleme, insa chiar si ea e socata cand o ceva-harpie-infricosatoare de 2 metri se infiinteaza la usa ei. 
Acceptarea existentei unei rase mitologice pe care nu a crezut-o niciodata reala? Okay.
Aflarea fara voia ei intr-un conflict sangeros al harpiilor? Nu chiar atat de okay.
Sa trebuiasca sa se bazeze pe un baiat-harpie arogant care intra sub pielea ei? Ei, asta e ceva ce Avery nu e sigura ca poate sa indure.

joi, 10 ianuarie 2013

Battle of the crushes, a treia batalie!


Heia, fetelor! Cum sunteti! Ne cerem scuze ca am intarziat cu success si de data asta. Iata baietii care se bat pentru inimile voastre:

Roman Smith

Ocupatie: Hm, cred ca singura lui ocupatie e sa bantuie prin Seattle, omorand subordonatii arhidemonului Jerome si incercand sa o inmoaie pe Georgina :)
Look: Tipul asta arata ca un zeu. E inaaalt (dar nu foarte, ca sa trebuiasca sa te urci pe o scara ca sa ajungi la el), cu parul negru ca si carbunele, care cade in valuri lejere pana la umeri (o, frate!), are ochii stralucitori de un verde marin care bate spre albastru si pielea putin bronzata, ca sa ii dea un look mai exotic. Si da, stiu pana si ce parfum foloseste. CK One. Pentru cei care nu stiu, miroase demential.
Status: Un bun motiv ca sa il alegeti: e liber si cred ca asa o sa si ramana (Georgina, esti cam fraiera, dar nu ma plang!).
Origine: Hmm, inca nu s-a descoperit chestia asta, dar e nefilim. Vine de pe undeva de sus, la mijlocul distantei dintre cer si pamant...
Caracter: Da, are caracterul ala dupa care murim toate: de bad boy! Si replicile sunt bestiale. Fiecare cuvant pe care il scoate te face ori sa mori de ras, ori sa te topesti de cat de dulce poate fi... Uneori e misterios, alteori da toate cartile pe fata. Cert este ca nu ai cum sa nu te indragostesti instant de el (asta daca nu te cheama Georgina si esti moarte dupa un tantalau...).

“He’s getting married.” - Georgina
“That means nothing. If it did, guys wouldn’t catch chlamydia at their bachelor parties.” - Roman
“But maybe the next time you’re looking for distraction, we could rent a movie and microwave some popcorn instead of fucking the neighbors.” - Roman to Georgina (asta-i Roman al meeu!)
De ce sa il alegi pe Roman? O, pai, ar cam trebui sa stau toata noaptea ca sa va explic, dar pentru ca nu vreau sa stau in cabana asta pana mor (si pentru ca imi e o foame cum nu am mai simtit niciodata), o sa punctez aspectele principale: pentru ca e sexy, genul ala de baiat pentru care- vorba lui Rose din VA- te opresti in mijlocul strazii si te calca masinile, pentru ca poti conta pe el chiar si dupa ce i-ai omorat sora (hm, cred ca tocmai am dat un mic spoiler...ei, nu-i bai), pentru ochii aia superbi care te fac sa te pierzi in mijlocul unei actiuni, pentru parul demential, cu care ai putea sa te joci seara pana adormi, pentru ca parfumul lui te face sa innebunesti de placere (derios, l-am testat!), pentru ca te intelege, chiar daca nici macar tu nu te intelegi, pentru ca taica-so este arhidemonul din Seattle (si iti poate pune o pila, doar e Iadul...), pentru ca stie sa se bata foarte misto (oho, i-a facut felul foaarte urat lui Duane), pentru ca te face sa zambesti cu gura pana la urechi, chiar daca te simti naspa, pentru ca il poti suna daca tipul te-a lasat in pom cu intalnirea (si asa te-ai ales cu cea mai tare seara din viata ta) si pentru ca e single, ce Dumnezeu! Si nu o sa mai fie luat intr-o alta serie. Pariu!
Ei, sper ca v-am convins sa il votati pe Roman. E baiat bun (la sufleet!) si chiar merita :)

~Alexandra's Library
Click aici ca să citeşti mai mult!

Adrian Ivashkov
Adrian Ivashkov este tipul acela de băiat care te-ar putea înnebuni dor cu o privire. Când am citit aceste prime fragmente care apar în carte am ştiut că va fi un adevărat sprijin pentru celelalte personaje. Te face să te simţi în siguranţă lângă el, deşi este un moroi, iar ei - hai să fim serioşi - numai siguranţă şi putere nu exprimă. El e special, e şarmant, prinţul ideal. 
De ce nu primeşte el toate fetele din Academia vampirilor? Pentru că el are ochi pentru o singură fată, e genul de tip care nu ar umbla după mai multe odată. (Da! Incredibil nu? Adică e superb şi monogam - dacă pot să spun aşa.) Şi evident el este cel cu care toţi şterg pe jos pentru că e atât de - uhh - drăguţ cu toţi! (Ei nu ştiu dacă chiar cu toţi, dar înţelegeţi ce vreau să spun.) El e prinţul din poveste, păcat că toate fetele în general visează la genul de bad boy.
Şi el controlează spiritul. Cât de tare poate fi asta? Poate apărea în visele celorlalţi - nu m-ar deranja să apară în unul din visele mele, ar fi foarte kinky. 
Şi e mai mult decât un chip frumos, are ceva ceva deosebit, are esenţă, foarte multă. Ce e mai bun al el? Nu ar face niciodată ceva ca să-i rănească pe cei din jurul lui şi asta e ceva care chiar e de apreciat.
“Avea păr castaniu care arăta ca şi cum fusese dinadins aranjat să pară un pic zbârlit”
  Adrian este un utilizator al spiritului, chestie care între timp devine atâât de fascinantă. - ca restul de altfel.. :X - Nu îşi ascunde defectele. E sensibil, chiar dacă după tot ce face nu pare. Poate fumează și bea dar cui îi pasă? În rest este prea adorabilicios. Nu e perfect. Dar asta îl face irezistibil. Să mai spun că are niște replici atâât de ... Vaai Richelle, ce ai făcut din mine? 
  Ceea ce m-a făcut pur și simplu să îl ador a fost faptul că nu și-a ascuns o secundă sentimentele lui pentru Rose. Au fost momente când am țipat la ea să deschidă ochii pentru că are un ADRIAN în față dar nu a funcționat... păcat.

Daaa... videoclipul ăsta mă face doar să o iau pe arătură... mai mult decât am făcut-o până acum. Știu că e cam mult scris acolo dar tot e asdfghjkl!!
“I know how devastated you must be to miss me. But leave a message, and I’ll try to ease your agony as soon as possible.”


De ce să îl iubești?
  • Pentru că poate să te viziteze în vise dacă vrea. E ceva de genul... nu poți scăpa de el nici când dormi. Nu ca ar vrea cineva să scape de el...
  • Pentru că e strănepotul reginei și ce are mai mult farmec decât să te tot ciondănești cu ea pentru că vrea să îl cupleze pe Adrian cu cine știe ce prințesă moroi. :D - nu, nu dau spoilere... -
  • Pentru că reușește să facă mișto de tine într-un mod atâât de dulce.
  • Pentru că are nevoie de iubire și nu îi e frică să o arate. 
  • Pentru că o să îți trimită o cutie maare de parfumuri și dacă dă domnul să te dai cu unul în preajma lui o să îți spună că e de la el și o să te laude pentru că ai știut cu cât să te dai. 
  • Pentru că o să îți facă o poezioară despre tine.
  • Pentru că este atâât de enervant încât o să îl adori.
I’ll just love you whether you want me to or not. 
Acesta este Arian Ivashkov pe care eu l-am văzut prin intermediul cărţilor, acel băiat drăguţ care îţi poate face inima să o ia la galop. Nu o să înţeleg niciodată de ce nu e el cel care rămâne cu prinţesa, nu o să înţeleg de ce prinţesa rămâne cu trolul. Oricum sunt sigură că în final îşi va găsi prinţesa. Am o melodie care s-ar potrivi totuşi cu firea lui puţin vulcanică uneori - mai ales atunci când nu se înneacă în alcool pentru a-şi domoli puterile.  Muse ~ Supermassive black hole
~ De'ale puştoaicelor & Valsul fluturilor
Click aici şi aici ca să citeşti mai mult!

Şi acum, momentul votării! *papapapaaam*
You can not remove the poll link
panel management
Dacă nu se afişează poll-ul, puteţi vota aici.
Le mulţumim mult reprezentantelor care au făcut şi de data aceasta o treabă incredibilă <3 Aşadar, prin voturile vostre, câştigătorii primelor două etape sunt Jace Wayland şi Christian Ozera, iii <3 Pe ei o să-i vedem mai departe. Până atunci, keep fangirling >:D<

marți, 8 ianuarie 2013

Divortul!

Cum ajung eu sa-mi parasesc viitorul sot? Simplu, 2 cuvinte: Douglas Booth!
L-am vazut in Great Expectations si m-am indragostit de el plus ca este Will-ul perfect deci Robert Sheehan, ne despartim draga! Iiiii, willl alwaaaaaays loveeee yooooouuuuuuuuu :)) Asa, so, there you have it, noul meu sot joaca in "LOL" alaturi de Miley Cyrus. Am vazut trailerul... pe cine pacalesc, nu m-a interesat trailerul. Pe Miley o plac destul de mult ca sa vad un film cu ea, iar daca si Doggie joaca in film e chiar bestial SI mei joaca si Ashley Greene si Demi Moore. Fara alte introduceri:



luni, 7 ianuarie 2013

Daylight

Am vazut si eu videoul melodiei "Daylight" de la Maroon 5 si m-am gandit ca am sa-l impartasesc cu voi si ca e cel mai bun mod de a incepe anul. Va amintiti ce v-am spus in leapsa cu "Care este cel mai ciudat lucru pe care l-ai cumparat vreodata?" Am zis despre acel calendar cu cate o vorba pentru fiecare zi. Pentru azi este: Bucura-te de lucrurile mici caci intr-o zi, privind inapoi, ai sa descoperi ca au fost lucruri mari" Potrivita :)

Happy Birthday future husband!!!

Azi e cea mai minunata zi din istorie!!! Azi... e sfantul Ion, la multi ani Ionilor, Ioanelor si Ionelilior :)) Si este totodataaaa: ZIUA LUI ROBERT SHEEHAN
Nu prea conteaza ce zice aici, doar sa il privesti e de ajuns. O sa ma uit clar la Misfits :)

duminică, 6 ianuarie 2013

Leapsa... again


Reguli:
1. Gândeşte-te la maxim 5 întrebări de tipul 'Te-ai gândit vreodată..'
2. Notează cele 5 întrebări şi exprimă-ţi opinia despre ele în câteva rânduri (opţional).
3. Trimite leapşa la 5 persoane sau mai multe.
4. Persoanele care au primit leapşa trebuie să răspundă la întrebările tale iar apoi să creeze alte 5 întrebări.

Sa inciepheeem :)

De la iubibila de Adry <3:

1. Te-ai gândit vreodată.... cum ar fi să poţi vedea viitorul ? Ai face-o sau ai lăsa viaţa să-şi urmeze cursul?

Not really. Azi e azi, maine e maine, o sa ajung si acolo candva asa ca de ce sa imi stric surpriza? :D sau poate as trage putintel cu ochisorul :))

2. Te-ai gândit vreodată.... cum ar fi să fie un singur anotimp? Care ai vrea să fie?

Mi-ar placea sa fie primavara vesnic. Ar fi minunat, insa iubesc si toamna, cu toate acele culori superbe, insa in toamna incepe scoala, macar in primavara avem speranta ca se termina imediat :))

3. Te-ai gândit vreodată.... că ai putea să pleci din ţară şi să nu mai revii?

Intotdeauna am sa revin. E casa mea, nu am sa o abandonez never ever ever... daca nu cumva ma ia Robbie de sotioara :))

4. Te-ai gândit vreodată.... cum ar fi dacă ai cunoaşte toţi bloggeri cu care eşti prieten?

Mi-ar placea asta! Am putea face o adunare anuala la Sibiuuu, pentru ca iubesc Sibiul :3 Desi nu ar suporta bietul atata awesomeness :D

5. Te-ai gândit vreodată.... ce-ar fi dacă mâine ai muri?

Da... dar nu prea mult. Daca e sa fie, stiu ca sunt fericita si ca idiotul de care imi place nu exista, asa ca e totul ok... stai, nu, Robbie exista... te iubesc Robbie Sheehaaaannn, insoara-te cu minee :*

Si de la BuburuzaBia:

1. Te-ai gandit vreodata ca ai mai trai pe pamant acum sute de ani?

Nope, nici nu am de gand, ar fi pretty awkward sa ma gandesc ca as fi putut purta o rochie de-aiai vaporoasa si nu blugi O_O

2. Te-ai gandit vreodata ca peste ani si ani vei fi celebru in domeniul tau si iti va parea rau pentru cum ai reactionat in tinerete?

Nu, nu chiar. Dar nu imi va parea niciodata rau pentru ce fac acum. Viata e una singura, daca nu o traiesc eu pentru mine cine sa o faca?

3. Te-ai gandit vreodata cum iti vei gasi sufletul pereche?

Every other day. Cum sa nu. Am sa ma duc la al 13 concert LaLa Band si Vlad va realiza ca ma iueste pe mine si ma va chema pe scena si imi va canta"Endlessly" de la The Cab... bine bine, nuu asa, da, m-am gandit si serios sper ca se va intampla la un concert. Mi se pare super-romantic.

4. Te-ai gandit vreodata cum va fi viata peste 50 de ani cand vei avea proprii tai copii si cunostintele din tinerete nu vor mai fii?

Incerc sa nu ma gandesc la viata mea de viitor. trecutul il pretuiesc, viitorul ma asteapta, o sa traiesc in prezent ca sa ajung sa aflu cum imi va fii viitorul.

5. Te-ai gandit vreodata cum ar fi sa pleci de acasa cu cat mai putine lucruri si sa faci o calatorie neplanificata in lume?

M-am gandit. Mi-ar placea sa fac asta, suna frumos, insa nu v-as putea abandona :*

Intrebarile mele: 

1. Te-ai gandit vreodata cum ar fi sa fi un unicorn?
2. Te-ai gandit vreodata cum ar fi sa joci in serialul tau preferat?
3. Te-ai gandit vreodata de ce animeurile au ochii asa imensi?
4. Te-ai gandit vreodata cum ar fi sa iti cunosti artistul/artista preferat/a?
5. Te-ai gandit vreodata ce face viitorul tau sot in acest moment?

Leapsa fuge la Vero, la Rose, la Raisa si la.... Anca >:)

Hoata de je!

Am furat o leapsaa, am furat o leaaapsaa :)) (cu vocea lui Bellatrix Lestrange cand zice:"I killed Sirius Black!")
De la Adry <3

1.  Care a fost prima persoană de pe Wattpad care ţi-a citit poveştile ?


Rose. Ea m-a inspirat sa scriu una dintre ele, dealtfel :)) Asa ca mersi chica :*

2. Care e mâncarea ta preferată ?

Cartofi la cuptor siiiiii, snitele de pui cu susan.... si branza Brie

3. Cum arată periuţa ta de dinţi ?

De ce? Intentionez sa imi rapesti periuta de dinti ca sa fiu si eu om normal si sa am carii? Nu te voi lasaaa, nuuuuuu! E Oral-B si e mov >:))

4. Brăţări din piele sau brăţări din noduri?

Ce bratari prefera Robbie Sheehan? Oricum, de-alea vreau :* Dar as alege noduri totusi :)

5. Care este cel mai ciudat lucru pe care l-ai cumpărat vreodată ?

Ieri am cumparat un calendar care are cate o vorba inteleapta pentru fiecare zi. Si mai e si Tate >:))

6. Ai vorbit vreodată cu străinii de pe omegle ?

Am vorbit cu strainii de pe strada, dar cu straini de pe omenustiuce... defaapt, waterfuck is that?!

7. Unde ai îngopa o comoară dacă nu ai vrea să fie găsită? 

La mine in camera, simplu :D Nimeni nu gaseste ce cauta la mine in camera :)) Mai putin mama. Ea gaseste orice, oriunde oricand :D

8. Care este personajul tău preferat - din toate cărţile citite- ?

Hmm, asta e o intrebare grea - Will Herondale - la care nu cred ca - Will Herondale - as putea sa raspund - Will Herondale - fara sa ma doara inima - Will Herondale - Will Herondale :D

9. Laptop, tabletă sau PC?

Pc :D

10. Ce cuvânt foloseşti cel mai des?

"No" desi nu e un cuvant, e un adverb, un verb, o interjectie, e ce vrei tu sa fie. E marca inregistrata Ardeal :D

11. Cât timp îţi ia să editezi o poză şi să îţi iasă cum îţi place?

That is a good question my friend. Vreo juma' de ora, 1 ora :D

12. Te-ai gândit vreodată la videoblogging ?

Scroll down please :D Mda, chiar o sa ma apuc :D

13. Care este primul lucru mov pe care îl vezi dacă te întorci cu spatele?

Will Herondale! Noo, defapt e coperta de la Iron fey 3 :)

14. Ce le-ai luat alor tăi de Crăciun ?

Trebuie sa le iei parintilor tai cadouri O_O... should have known that :) Da nu-i stres baaa :))

15. Dacă ai putea să faci un singur lucru toată viaţa ta de acum încolo, care ar fi?

Sa ascult All Too Well de la Taylor Swift sau sa citesc Divergent sau volumul 3 din Harry Potter :D Astea sunt 3 lucruri pe care le fac in fiecare an :))

16. Ce porţi acum ?

Un costum de latex negru ca omul de cauciuc din AHS?! Gloomesc, port haine normale de om normal :))

17. Cât îţi ia să ajungi la şcoală de acasă?

You NASA people again, what do you want from me?? I'll never give my books up! Never! My precious :))Dar in jur de 8-13 minute :)

18. Dacă ai avea un crocodil ce nume i-ai pune?

Seeemaaaaagoooolll :)

19. Care e genul tău de muzică preferat?

Nu e neaparat un gen. Taylor Swift e necesara in fiecare zi, e preferata mea si nu pot sa rezist fara sa o ascult o zi si mai imi place sa dau pe RockFM ca e faina muzica si ascult mult rocck clasic, niste pop (Bridgit Mendler e super) si trupa mea de rock preferata cre ca e Def Leppard :D

20. Spune primul adjectiv care îţi vine în minte despre anul 2012.

GREU!
Asaa, gata si leapsa asta, o pasez tuturor doritorilor si cui vrea sa ne impartaseasca aparenta periutei lor de dinti :))

Awkward fact #!

Stand si ascultand niste muzica ma gandesc eu... la "Spiritul sfant/duhul sfant" in engleza ii spune "Holy Ghost". Lucrul acesta mi se pare mie sau e foarte bizar? Adica, serior?! Holy Gost?! Mi se pare ingrozitor de sinistru :)) Si ca sa va explic, postarea asta e un fel de Random thought, o postarica despre lucrurile awkward care imi zboara prin minte :3
Si cineva m-a inspirat sa ma apuc de booktubing so I shall start tomorrow! Cu ce carte sa incep? Nu ziceti Divergent, nu stiti la ce va inhamati :3

La multi ani, Sarah! :>

Deeeci, o prietena buna de-a mea si de-a lui Rose e azi sarbatorita si nu m-am putut abtine sa fac un post cat o sura pentru ea :D

La muuulti aniiiiii!!!! :D Sa ai parte de tot ce iti doresti si sa fi fericita si keep on rocking, girl :X

Si ca sa inchei :
La muti ani Sarah! :*

sâmbătă, 5 ianuarie 2013

Frumosii (Uratii 2) de Scott Westerfeld

Personaj principal: Tally Youngblood
Personaj masculin principal: Zane/David
Nr. pagini: 381
Editura: Leda
Nota: 3,5/5
Personaj preferat: Tally

Blestemul volumului 2 a ajuns si seria aceasta :( In primul volum, Tally si Shay m-au surprins si mi-au placut la nebunie aventurile lor si mi-a placut cum gandirea lui Tally s-a schimbat, cum a ajuns sa vada lumea frumoasa asa cum este ea. 
Stiam ca in acest volum 2 nu o voi gasi pe aceeasi Tally, insa nu ma gandeam ca o sa o regasesc pana la urma. Da, mi-am regasit eroina, puternica si independenta, insa actiunea volumului a decazut. In mare parte, acest volum este despre pregatiri care sunt cel mai afurisit de plictisitor lucru din lume. Sunt putin confuza. Tally a evolluat intr-un mod frumos insa nu mi-a placut deloc motivul pentru care a evoluat. Vorbesc in dodii pentru cine nu a citit cartea. Pai, sa zicem ca Shay si Tally nu mai sunt cele mai bune prietene pentru totdeauna si ca relatiile lui Tally nu mai sunt aceleasi la fel ca si gandurile sale.
Oricum, nu pot sa va spun despre actiune fara sa va dezvalui cateva chestii care ar fii mai bine sa le descoperiti singuri. Oricum, mi-a placut eroina mai mult ca actiunea. Tally se dovedeste a fii ceva senzational, cum spune gasca Infra :))
Miilioane de multumiri editurii Leda ca mi-au oferit sansa sa vad ce eroina minunata a devenit Tally :D

vineri, 4 ianuarie 2013

Castigatoarele!

Scuzati0mi intarzierea, insa am avut niste probleme si nu am reusit sa citesc tot ce ati scris voi. Avand in vedere ca sunt multe compunerile si foarte lungi (majoritatea ati umplut cele 3 pagini) nu stiu sigur daca sa postez si compunerile. Va las pe voi sa decideti. imi ziceti daca vreti sa le vedeti.
Pentru pachetul 1 (Evernight + Gelozie), castigatoarea este Lupsan Sabrina (mda, am facut eu o confuzie mai devreme, am editat acuma, scuzee :)
Felicitari!
Pentru pachetul 2 (Nopti de patima + La jumatatea drumului spre mormant) - Alexa All
Felicitari!
Pachetul 3 (Hex + Magie de doi bani) - Pop Alexandra, congrats! Am o mentiune aici, Bianca Belea si Diana Marculescu, mi-au placut la nebunie si compunerile voastre si as vrea sa va dau si voua un premiu. Imi trimiteti va rog si mie un mail cu un e-book pe care vi-l doriti si vad ce pot face. In romana nu am nimic, in engleza am muuulte :)
Pachetul 4 (Insurgent + Legile atractiei este castigat de.... Thobelheee..... Diana Marculescu. Povestea ei o gasiti pe Wattpad: Nu primiti colindatori
Pachetul 5 (Frumosii + Scoala s-a terminat... pe veci) este al lui Marta Alexandra, felicitari :D
Si in final, pachetul 6 (Ala cu Supranatural si Trezita in zori de zi) este castigat deeeee Ghiorghev Alexandra Ioana, lucky you :D (Bianca Belea, iar te pomenesc, povestea ta mi-a placut foarte mult, insa era cam lunga si nu am putut sa iti dau premiul :(

Ute ca s-a terminat si acest concurs si am supravietuit sfarsitului lumii, va rog sa imi trimiteti datele voastre la adresa: bilcirina@yahoo.com pana duminica seara ca sa va pot trimite luni pachetele. Cine e din Cluj, sa imi zica unde si cand sa ne vedem sa ii dau cartea! Si Maine dau startul unui concurs nou cu e-book-uri in engleza, sa stati pe-aproape. 

P.S. Va fi cu randomizer, asa ca nu va mai pun la gandit in vacanta :D

Mersi din suflet sponsorului meu preferat (si singurul ca tot veni vorba)

Later edit: compunerile castigatoare :)

1. Lupsan Sabrina

In ciuda faptului ca fratele meu e complet impotriva Craciunului, iata-ma aici, cumparand cadouri pe care probabil nu le va aprecia niciodata. Imi place sa simt acea senzatie de caldura ce mi-o oferea familia mea, pe cand eram om. Desi nu va mai fi niciodata la fel, nu pot renunta la obiceiurile mele. 
   Craciunul nu imi aminteste numai de familia pe care am avut-o, ci si de petrecerile pe care le dadeam cu prietenii mei, intrecerile prin zapada din fiecare seara alaturi de Scott, cainele meu si bucuria de pe chipul bonei mele cand ma prefaceam ca imi place noul pulover de casmir pe care isi dadea toate economiile. Imi placea Jenna, insa dupa moartea parintilor mei, nu am mai putut sa simt altceva decat tristete, timp de doi ani, asa ca in majoritatea timpului o ignoram pe femeia care a avut grija de mine atata timp dupa moartea parintilor mei. Pana cand, eu si fratele meu, am fost ucisi de niste hoti care isi pusesera in plan sa ne vandalizeze casa si transformati in vampiri. N-am aflat cine ne transformase, dar n-a contat. Am disparut de pe fata pamantului, mutandu-ne in celalalt capat al Americii, sperand ca viata noastra va putea fi reparata. Si iata-ma aici, stand la coada, asteptand sa-mi vina randul sa platesc cadoul de Craciun. Trecusem peste, pentru ca fiind vampir nu puteam simti aproape nimic.
    Oh, din pacare, aproapele asta inseamna mult. Aproapele asta inseamna pofta. Pofta de sange, pe care rareori pot sa mi-o stapanesc. Am reusit sa mi-o tin in frau, cu mici exceptii. Totul, datorita lui Dawn, fratele meu. El ma ajutase sa trec peste transformare si peste toate greutatile pe care le-am intampinat, desi a trecut prin aceleasi chinuri ca si mine.

    Iar acum, eu trebuie sa-i intorc favorul. Cu ce?
    Cu un tricou.
    "Hmm, da, s-o crezi tu! " mi-am zis. "O sa-ti trebuiasca mult mai mult de atat!"

2. Alexxa All:

And in that moment, I swear we were infinite.



Ma simteam pierduta. O floare de liliac prinsa intr-un urias vartej. Ma agatam de realitate sau de ceea ce percepeam eu ca fiind realitatea…pentru ei e altceva. Imi trec mana prin buclele unu baiat brunet iar el se cutremura. Nu-si da seama ce s-a intamplat, da vina pe vremea rece de afara..doar e o zi de iarna nu? Mana mea trece prin el fara sa intampine vreo dificultate si pentru a mia oara imi doresc ca el sa imi fi simtit atingerea calda. Sa imi spuna cat de mult i-a fost dor de mine, cat de mult m-a iubit. Dar acum sunt constienta ca nu se va intampla. Zambesc spre apus iar razele palide ale soarelui imi ating locul in care candva era inima. Acum…e un vid fantomatic. Inima mea e pierduta in neant, undeva, cu el. Ma intorc parca plutind si incep sa merg agale spre fosta mea casa, intiparindu-mi in memorie orice om, orice pas, orice respiratie inocenta.
Vad pe langa mine alergand si ranjind in cel mai sinistru mod celalalt suflet ratacitor pe care il cunosc, fantoma mea de companie Riley. Cat ii place perioada asta a anului. Este o sclipire sadica in el ce nu dispare nici macar in preajma  Craciunului, fiindca pentru el copiii nestiutori sunt doar niste cadouri umane impachetate si puse in fata lui.
Eu sunt altfel. Poate pentru ca asta este singura zi e care mi-o pot petrece pe pamant. Nu o pot folosi pentru a traumatize pe viata copiii, pur si simplu nu pot. De 3 ani de cand sunt asa, imi folosesc scurta zi pentru a-I vizita pe cei ce odata m-au iubit, oamenii care acum m-au dat uitarii. E mai bine asa.
Nu mai fi asa morocanoasa Winter, bucura-te de ciocolata asta! Imi spune Riley facandu-mi cu ochiul, dar nu insista.”Ciocolata” asa ii place lui sa denumeasca baietii si fetele plecate la colindat in ajunul Craciunului. I-l privesc in timp ce pune piedica unu baietel roscat de vreo 7 ani dupa care inoada sireturile pantofiorilor altuia si imi intorc privirea. Doamne e asa imatur cateodata.,trece fugar un gand prin mintea mea. Dar poate e mai bine asa. Fara sentimente, fara amintiri, fara durere inutila. Apesi restart de Craciun si te bucuri de nestiinta celor vii.
Musc usor acelasi baiat adolescent brunet pentru a-I vedea reactia. Se sperie, face ochii mari, inima lui incepe sa bata cu 100 de batai pe secunda si il vad pe Riley razand nebuneste. Nu, nu ma face sa ma simt mai bine. Nu sunt brusc mai fericita pentru ca  am speriat de moarte o fiinta umana.
Nu pot doar sa ma gandesc la povestea noastra si inima mea, inima mea moarta se sparge iarasi in mii de piese. Cine s-ar fi gandit ca o poveste atat de frumoasa poate cu curmata de dorinta mortii de a ma lua dintre cei vii? Alaturi de el, totul parea infinit, noi paream infiniti, si imi amintesc acum cu regret cum am luat viata de-a gata, cum nu am realizat nici macar o secunda ca poate sa-mi fie luata. Pentru noi orice secunda era un inceput…orice moment era o dovada a unei iubiri ce poate ar fi durat o viata intreaga. Ai suferit, ai plans..dar m-ai uitat, asa-i?
Ii ating usor obrazul si il intreb, doar pentru inima mea,“ M-ai uitat chipul, dragostea mea?”. Baiatul se cutremura iarasi, dar pentru o secunda mi s-a parut ca vad in ochii lui ceva ciudat, ceva vechi, ceva din privirea pe care o avea cu ani in urma. O clipa mai tarziu, disparuse si in ochii sau frumosi am vazut iarasi nuanta aceea de spaima .
Zambeste macar! Imi spune Riley, trezindu-ma din reverie. Nu iti mai plange de mila. Ce e facut e facut. Nu poti schimba nimic. Continua sa te misti, asa e viata…sau moartea, spune el dupa ce cantareste cuvintele in minte pentru o secunda.
Ii e usor sa vorbeasca. E mort de mai bine de un secol, deci nu se mai simte legat de fiecare persoana din orasul asta, de fiecare casa, fiecare amintire. Nu e ceva de care te poti rupe pur si simplu.
Eternitatea ma asteapta, iar eu sunt fortata sa-I sar in brate.
Bine! Spun intr-un final. Ce vrei sa facem?Dar te avertizez.. eu nu traumatizez oameni! ii spun amenintandu-l cu un deget, dar pastrandu-mi un mic suras pe buze.
Hai la un film, sau hai intr-un parc de distractii. Sau am putea sa mergem la una din petrecerile alea umane despre care imi tot povesteai. Petreceri de Craciun,in genul  celor date de familia ta…termina cu o voce mica, temandu-se ca a atins o coarda sensibila.
Dar nu, nu azi. Azi imi las trecutul in urma, iar viata mea e un capitol inchis dintr-o carte adanc ascunsa in tainele timpului.
Ce mai asteptam? Il intreb afisand pentru prima data azi un zambet sincer. Il prind de mana si mergem alergand spre una din casele pline de oameni. Muzica imi atinge fiecare fragment din suflet, iar luminile ma atrag in dansul lor. Ne pierdem printre zecile de trupuri insufletite si pentru prima data in trei ani ma simt mai plina de viata. Inca ii simt lipsa, inca mi-e dor de el in fiecare lunga secunda a existentei mele fantomatice, dar pentru prima oara nu imi doresc sa imi mai jelesc moartea, nu imi doresc sa ma inec in propria poveste tragica. Acum, oricat de straniu ar suna, cand stau fata in fata cu o existenta marcata de nemurire, ma simt in sfarsit, infinita. 

3. Pop Alexandra:


Știi momentul acela ciudat când ziua ta este pe 24 decembrie , în ajunul Crăciunului și toată lumea este prea ocupată să îți aducă aminte de ziua ta ? Ei bine , probabil că nu , sunt puțin care o fac.  Dar pe Angela nu o deranja , îi plăcea să-și spună singură ,,La mulți ani” și să-și pună o dorință. Fiind vrăjitoare , făcea mereu o vrajă și camera ei se umplea de fulgi de zăpadă și totul i se părea un vis.Era o risipă de magie, știa asta , magia se termină , dar era momentul ei și era un mic compromis pe care era dispusă să îl facă. Și apoi , în fiecare an își dorea același lucru : să mai aibă magie pentru încă un an .
Și dorința i se îndeplinise de șaptesprezece ori și jumătate , dar iat-o acum , în ajun de Crăciun , rămasă fără magie de jumătate de an. Era într-adevăr cea mai urâtă perioadă din viața ei de până acum. Învățase să folosească magia la Academie, se străduise și devenise una dintre cele mai pricepute vrăjitoare , iar magia era o parte din ea.  Învățase să creadă în ea la Academie, îl cunoscuse pe El , El  cu literă mare la Academie și apoi ,din neant…
Sperase că întoarcerea acasă avea să o înveselească și că o să uite de magie și de Academie și de El și va putea să înceapă o viață nouă , chiar dacă nu se putea compara. Își lăsă ghiozdanul să cadă pe podeaua prăfuită și își scutură zăpada din părul blond și cârlionțat și înțelese că nu avea cum să uite. Bocancii îi erau alunecoși din cauza zăpezii ce se topea.
Casa părea la fel de tristă ca și Angela. Oare simțea și ea că lipsește magia ? Bradul de Crăciun , cu steau aurie în vârf era strâmb, caloriferul refuza să meargă și peste tot era praf , îmbâcsind aerul. Cu pașii temători ea se plimbă prin camera de zi ,iar apoi își făcu curaj și deschise geamul.
Rămase acolo, privind la strada cufundată într-o tăcere pașnică sub zăpadă. Ceasul din turn părea și el adormit , copacii se legănau și felinarele împrăștiau lumină caldă și difuză. Angela își amintea de un alt Crăciun :
,,-Vreau steaua în vârf ! se plânse ea.
-Iar eu vreau îngerul ! răspunse nonșalant el.
-Ce îți pasă ce pun în vârf ? Niciodată nu observi lucrurile acestea și acum dintr-o dată îți pasă ? De ce ? Steaua aceea înseamnă mult pentru mine , îi zise și continuă să îi explice de ce , în timp ce el doar o privea amuzat. Te plictisesc ? aproape că țipă nervoasă .
-Angela , îi spuse și o prinse de încheieturi , îmi place îngerul pentru că îmi amintește de tine- zâmbi și se apropie de ea , ochii lui verzi fiind înlănțuiți cu ai ei - și știu de ce vrei steaua  în vârf și mai știu că e ziua ta - fruntea lui se rezema pe fruntea ei acum – observ mai multe decât crezi. La mulți ani ,Angela ! îi zise și o sărută apăsat , iar ea își pierduse răsuflarea pentru un moment.”
Reveni brusc în prezent , trezită de frigul ce o cuprindea. Se simțea chiar mai rău și lacrimile o năpădeau, dar se decise că va fi tare.  Închise geamul și merse grăbită spre camera ei ,dar bocancii uzi alunecară și căzu , lovind bradul ,iar steaua căzu și se sparse în bucăți mici.
Acesta era punctul ei limită , izbucni în plâns. Nu știa exact cât timp trecu când plânse și până ce auzi bătaia firavă în ușă. Pașii ce urmară o speriau ,dar apoi băiatul cu ochii verzi împinse ușor ușa și întrebă :
-Angela ?
Ochii ei o trădară iarăși, dar de data aceasta era fericită. El era aici , la fel de curios și plin de inițiativă ca în prima zi când , instinctiv , îl detestase. Semănau și nu semănau prea mult ca ea să îl accepte ,se certau mereu . Dacă  i-ar fi spus cineva în prima zi că el avea să fie cel care îi face inima să tremure ar fi râs.
-James ? răspunse ea entuziastă . James,  ești chiar tu ? fugi spre el ,îmbrățișându-l.
-Așteptai pe altcineva ? Pentru că dacă da , știi , pot să plec. Probabil mai prind petrecerea băieților.
-Nu , idiotule ! îi spuse și îl lovi , iar cu cealaltă mână își șterse lacrimile. Nu ,doar că … Am rămas fără magie, știi asta. 
El ridică nepăsător din umeri .
-Și ce îmi pasă? Defapt , mie îmi pari la fel de magică ca în prima zi când mi-ai turnat jeleu în cap , ba chiar superbă –îi șopti la ureche. Și apoi ,un Crăciun fără tine nu are farmec.
Și atunci o sărută , cu atâta pasiune câtă se putea. Îi fusese dor de ea și acum ,să o regăsească era ceea ce voia de Crăciun și în fiecare altă zi. Voia să o țină în brațe și să fie a lui. Știa că nu mai avea magie ,dar nu înțelegea cum ,deoarece nu văzuse nimic mai magic decât ea în viața lui.
Ea răspunse la sărut , flămândă după afecțiune și dragoste ,după mirosul lui. Era interesant cum după doi ani stomacul încă i se strângea în ghemul acela dureros ,dar plăcut , obrajii i se făceau roșii și simțea că plutește. Dar apoi , sărutându-l , mai simți ceva , o mică furnicătură , chiar sub buricele degetelor.  În timp ce îl săruta , furnicătura se extindea …
-Știi , șopti James fără să se despartă din îmbrățișare, chiar mă bucur că ai spart steaua aia! Măcar așa nu vom mai avea discuția aceea despre ce punem în vârf !
Senzația era ciudată , oare era el care o făcea să se simtă așa ? Îl  mai sărutase de mii de ori și îi dădea fiori ,dar nu era așa . Senzația aceasta era… putea oare să fie ? El , văzând-o că șovăie, îi spuse :
-Uite , știu că iubeai steaua aia, dacă vrei o putem repara ! Și știu că tu crezi că un Crăciun fără magie nu e Crăciun ,dar ascultă-mă , magia aceea nu e singura care există . Magia adevărată suntem noi doi , certându-ne pentru ce să punem în vârful bradului , magia adevărată e pata de țuș ce o ai pe rochia roșie ce ți-am dat-o cadou , magia adevărată e gustul de scorțișoară de pe buzele tale roșii. Magia e aici – îi spuse și îi atinse cu mâna inima. De aici vine !
Angela rămase fermecată de spusele lui ,iar el îi fură un sărut scurt ,după care îi aranjă o șuviță de păr rebelă. Scoase bagheta și rostind cuvintele magice , făcu să apară o mică brioșă cu ciocolată , cu o lumânare în vârf :
-La mulți ani , Angela ! Acum spune-mi , ce îți dorești de ziua ta?
Chicoti ușor știi ce avea să se întâmple . Energia pulsa acum în toată ființa ei.
-Magie pentru încă un an !
Zise și suflă în lumânare , iar apoi fără să o intereseze ce se întâmpla cu brioșa , îl sărută pe James cu toate emoțiile din ultima jumătate de an amestecându-se și transformându-se în iubire , în magie.
Mii de fulgi de nea umplură camera, cum o făcuseră de șaptesprezece ori înainte. 

4. Marculescu Diana :)

    Dacă vă bate cineva la uşă, nu-i deschideţi, chiar dacă vă este cunoscut. Nimeni nu intră şi nu iese din casă. Dacă o veţi face, o faceţi pe riscul vostru.
    Moira îl strânse pe Sparkle în braţe. De două zile, televizoarele şi posturile de radio transmiteau acelaşi mesaj: nu ieşiţi din casă, sunteţi în pericol. Se săturase de asta. La început crezuse că toată vâlva aia cu zombi era o farsă, dar trecuseră deja trei zile de când mama şi tata nu se mai întorseseră acasă. Încercase să-i sunte, deşi era interzis, însă nu reuşea să dea de ei. Nici serviciile obişnuite nu mai funcţionau - parcă orăşelul era închis într-o cutie de plastic în care nici măcar n-aveai destul aer să respiri.
    Nu aşa îşi imaginase ea Crăciunul.
    Se duse la dulap să-şi mai ia un corn cu vanilie. Oftă la gândul că o refuzase pe mama atunci când îi propusese să o-nveţe să facă o supă. Chiar şi dacă ar fi încercat să aprindă aragazul probabil c-ar fi sfârşit cu părul în flăcări. Îl lăsă pe Sparke pe masa din bucătărie şi desfăcu ambalajul cornului. Mai erau decât două în dulăpior, aşa că trebuia să mănânce tot mai puţin. În frigider erau doar câteva conserve pe care le terminase deja – ai ei nu se omorau cu depozitarea mâncării. Obişnuiau să mănânce la restaurante sau să-şi cumpere câte ceva de la fast-food. Erau mereu pe drumuri şi trebuiau să supravieţuiască cumva, nu?
     Nu mai aruncase o privire afară de trei zile. Îşi ţinea geamurile închise şi perdelele trase – n-avea chef să vadă cum zombi mişună pe afară. Ce-i drept, nu arătau diferit de oamenii vii, dar paloarea aceea morbidă şi ochii aproape ieşiţi din orbite emanau o aură negativă care o speria la culme.
    Gândul o lovi cu brutalitate. Zombie. Familia ei. Habar n-avea când îi va putea vedea din nou, iar faptul că ar fi putut deveni nişte mortăciuni umblătoare o făcea să-i vină rău. Mereu îşi imagina cele mai urâte scenarii. Acum, când totul era serios, trebuia să încerce măcar să ignore valul ăla de energie negativă. Nu ajuta la nimic.
    Închise televizorul. În ultimele trei zile, discursul acela era singurul lucru care se mai difuza. Îl auzise de atât de multe ori încât putea să-l recite fără să clipească. Un val de lacrimi părea să-şi ia liftul către faţa ei, iar când îşi acoperi faţa cu palmele, telefonul începu să sune.
    Încremeni. Nu se putea întâmpla asta.
    Era perfect conştientă că nu trebuia să răspundă, dar totuşi îşi lăsă cornul pe masă, lângă Sparke, şi ţâşni către telefon. Dacă erau părinţii ei, ar fi fost o idioţenie să fugă. Telefonul putea fi singura şansă. Ridică receptorul, simţind că nu se poate mişca destul de repede...
    -Alo?
    Linişte.
    -Alo? încercă ea, încă o dată.
    -Uită-te pe fereastră.
    -Cine e?
    Niciun răspuns. Moira nu era sigură că auzise cu adevărat acea voce sau îşi dorea atât de mult să audă pe cineva vorbind încât îşi închipuise doar că sună telefonul.
    -Trage draperiile, şopti vocea.
    -Spune-mi cine eşti.
    Şi cu asta, lumina din încăpere se stinse.
    Moira bănuia că becul se arsese, însă în toată casa era beznă. Cine ştie, poate se luase curentul în tot oraşul. Nu era prima măsură ciudată pe care o luau cei de la conducere pentru economie.
     Boc. Boc. Boc-boc-boc.
     Fata tresări. Uşa. Nici n-a apucat să se gândească dacă să deschidă sau nu, căci o lovitură puternică a făcut-o să iasă din ţâţâni, dezvăluind trupurile a trei poliţişti şi un adolescent. În spatele lor era numai fum. Nici cea mai mică amintire a străzii de acum trei zile.
     -Te ducem la adăpost, zise unul dintre poliţişti, iar ea îl crezu pe cuvânt.
    Greşeală.

    Când Moira deschise ochii, nu mai avea nici cea mai vagă amintire a ce se întâmplase. Adormise în maşina de poliţie, ăsta era ultimul lucru pe care şi-l amintea. Dar parcă trecuse un car de timp de atunci.
    Se afla într-o clădire slab luminată, fără ferestre sau uşi. Îşi putea mişca doar capul, restul corpului o durea mult prea tare. Mâinile şi picioarele îi erau înlănţuite şi prinse de zid, suspendând-o. Moira privi în jos şi simţi că dintr-o dată i se face rău.
    Ceea ce vedea semăna oarecum cu turnul lui Rapunzel, doar că fără scări şi împodobit cu beculeţe de Crăciun. Dacă ar fi reuşit să se elibereze, ar fi căzut în gol – erau cel puţin zece metri până la podea. Şi încă nu vedea nicio uşă. Poate ăsta chiar e turnul lui Rapunzel, se gândi ea. Din păcate, tunsoarea ei bob nu reprezenta o cale de scăpare prea bună.
    Putea vedea nişte siluete mişcându-se acolo, jos. Mergeau ciudat, observă ea. Ca şi cum ar fi cărat în spate o greutate invizibilă. Cel mai înalt dintre ei, un bărbat îmbrăcat într-un costum elegant, era singurul care stătea pe loc. Parcă simţind privirea Moirei în ceafă, acesta întoarse capul către ea.
     Fata ţipă. Faţa străinului era complet deformată: ochii îi lipseau, lăsând adâncituri roşiatice sub fruntea brăzdată cu cicatrici. Buzele îi lipseau, dezvelind nişte dinţi ascuţiţi, animalici. Şi cel mai rău: semăna cu tatăl ei. Acel zombie chiar putea fi tatăl ei.
     Toate acele creaturi s-au trezit, parcă, la auzirea ţipătului. Ca nişte roboţei cu cheiţă,  au început să se caţere pe zidul unde Moira stătea  suspendată de acele bare de metal lipite de mâini şi de picioare, aşezându-i corpul într-o formă de X. Nu ştia ce putea fi mai rău: să fie devorată de zombie sau să cadă de la acea înălţime. În orice caz, nu se punea problema eliberării. Metalul acela ar fi fost prea masiv chiar şi pentru o gorilă. Nu putea face altceva decât să ţipe, privind cum zombii se apropie din ce în ce mai mult de ea. Nu aşa voia ea să moară.
    Se auzi o împuşcătură. Apoi două, trei. Încet, zombii se prăbuşeau de pe perete, lăsând dâre întunecate de sânge. Moira n-a clipit până ce ultimul a căzut lat. Nu ştia dacă să se simtă uşurată sau şi mai în pericol decât fusese cu acele mortăciuni. Undeva, în cealaltă parte a încăperei, adolescentul din maşina de poliţie îşi reîncărca pistolul. Moira ştia că nu voia să-i facă rău, dar totuşi nu-şi putea reprima teama.
    -Eşti bine? strigă băiatul. Avea o voce puternică, genul care se făcea auzită şi la un volum mic.
    Moira îşi făcu un scurt inventar a părţilor corpului. Da, toate mai erau încă acolo.
    -Depinde, răspunse ea. Cine eşti tu?
    Băiatul îşi puse pistolul într-un buzunar din interiorul jachetei.
    -Moş Crăciun. Hai să te scoatem de aici.


    Erau nişte avantaje în a-ţi petrece Crăciunul pe acoperişul unei clădiri înalte. Spre exemplu, puteai privea cum tot oraşul e lipsit de lumini, pentru prima oară de Crăciun. Sau îi puteai vedea sania Moşului zburând deasupra lunii, doar dacă nu se transformase şi el într-un zombie. Cel puţin, era noapte, iar Moira stătea cu un băiat drăguţ. Singură. Şi părinţii ei n-aveau cum să-şi facă griji. Dacă se concentra, putea vedea partea plină a paharului.
    Pe băiat în chema Aaron Hale, însă ea, cu o neîncredere subită, îi zisese că numele ei e Faye Bridges. Chiar dacă Aaron îi salvase viaţa, tot nu putea conta pe el. Era totuşi un străin. Nici măcar nu ştia altceva în afară de numele lui. Considera că făcuse o mişcare deşteaptă.
    -Suntem captivi aici, începu el, aşezându-se în şezut lângă ea. Lumina lunii şi a stelelor era singura care-i împiedica să meargă orbeşte pe acoperişul clădirii. Nimeni nu poate ieşi din oraş. E un câmp de forţă... ca într-un joc video, ştii? Odată ce nu anihilezi toţi inamicii, nu poţi trece prin portal.
    Moira păru zăpăcită.
    -Ideea e, se dădu bătut Aaron, că nu putem ieşi din oraş. Nu până toţi zombii sunt morţi. Dar sunt mai mulţi în fiecare zi, naiba ştie de unde apar.
    -Şi ce-ar trebui să facem?
    Aaron îşi trecu mâna prin păr.
    -Nu ştiu. Trebuie să-i găsim şi pe ceilalţi. Toţi adulţii sunt de partea lor.
    Fata simţi pentru prima oară în acea seară cum frigul pătrunde sub pielea ei.
    -A zombiilor?
    Aaron dădu din cap.
    -Cum? De ce?
    -Nu ştiu. Poliţiştii ăia au dus orice copil rămas acasă acolo unde ai fost şi tu. Vor să scape de ei.
    Minte, se gândi Moira. Părinţii erau cei raţionali. Nu se putea întâmpla asta.
    Aaron îi întinse un pistol. Moira îl luă cu grijă, simţind că doar atingându-l ar putea răni pe cineva.
    -Trebuie să te aperi cumva. Ştii cum să tragi cu ăsta?
    -Sigur, minţi ea.
    -Perfect. Păi, cred c-ar trebui să plecăm. Îmi e foame.
    Fata se uită lung la el. Cum se putea gândi la mâncare în toiul atacului? Şi unde voia să plece?
    Dar Aaron era stăpân pe situaţie. Fără să ezite, o apucă pe Moira de mijloc şi se aruncă de pe clădire, luând-o şi pe ea. Ţipă. Aaron rânji obraznic în sinea lui – ştia că, dacă ar fi luat-o cu frumosul, n-ar fi putut să o convingă să sară. Era genul ăla de tipă gata să facă pe ea când vede un şoarece. Cunoscuse multe. Aşa, nu trebuia să se mai obosească să o convingă că nu va păţi nimic, că e în siguranţă cu el în oraş.
    Nu mai trebuia să-i spună despre puterile lui.

5. Marta Alexandra

- Hei! E timpul pentru darul meu.
            - Chiar iti doresti acest lucru? Chiar vrei sa renunti la umanitate? Sa devi ca mine? Un ucigas?
            -Nu vorbi asa! Nu esti un ucigas! De ani de zile nu ai mai omorat un om. Si chiar vreau acest dar! Imi vei darui eternitatea. Nu voi imbatrani niciodata si vom fi mereu            impreuna,
            - Da, dar acest "cadou" cere si sacrificii. Nu vei putea avea niciodata un copil sau o viata normala. Va trebui sa bei sange si nu vei putea niciodata sa iti petreci ziua pe malul marii la soare. Si tu iubesti marea. incearca Patrick sa ii explice Melisei.
            Dar nu puteam ceda, stiam ce vreau... si ce era mai bun, decat eternitatea. Stiam ca vor fi si sacrificii, dar merita. 
            - In plus nici nu imi plac copii si mi-ai promis.
            -Bine, bine! Daca aceasta iti e dorinta, insa vreau ca aceasta sa fie ultima ta noapte de care te poti bucura ca om. Si maine dimineata vei primi ce iti doresti.
            - Si ce propui sa facem? il intreb cu un zambet larg pe buze, nevenindu-mi sa cred ca in sfarsit l-am convins pe Patrick sa ma transforme.
            Poate ce este o idee stupida sa imi doresc sa devin vampir. Chiar il iubesc pe Patrick si vreau sa traim vesnic, si este mai bine decat sa fiu om. Nu sunt cu nici un pic oameni mai buni decat vampirii. In plus, Patrick ma poate invata sa vanez animale sau sa beau sange fara sa omor un om. Si oricum, daca mi-as dori sa omor un om, cu siguranta as omori criminalii pentru ca ei chiar merita.
            -Avand in vedere ca azi e Ajunul Craciunului, ar trebui sa faci ceva cu adevarat special, ceva ce de maine incolo nu o sa mai poti face.
            - Dragoste? i-am raspuns pe un ton sarcastic.
            - Nu vorbi prostii. De maine incolo va fi si mai bine pentru ca toate senzatiile se vor  multiplica. 
            Am inceput sa radem amandoi. Nu puteam sa ma gandesc la ce as putea sa fac in aceasta noapte. Vreau doar sa treaca cat mai repede si sa imi primesc darul. Nu mai aveam timp de pierdut.
            - Ce nu ai mai putut face niciodata de cand nu ai mai fost vampir? l-am intrebat curioasa.
            -Pai, de cand m-am transformat, gustul mancarii nu a mai fost niciodata la fel, parca as manca plastic.
            - Hai sa mergem la un restaurant. Sa mananc absolut tot ce imi doresc, ca si cum nu as mai manca nimic niciodata.
            Zis si facut. Ne-am dus la cel mai pun restaurant din oras si am mancat cat pentru o luna. Chelnerii chiar se mirau si susoteau pe la spatele meu cand imi mai comandam inca o prajitura. 
            Urmatoarea oprire a fost plaja. Am vrut sa imi petrec urmatoarele ore pe malul marii, chiar daca afara batea vantul cu putere.
            - Hai sa ne scufundam odata! 
            -Ai innebunit? s-a uitat Patrick mirat la mine. Poate ca eu nu o sa inghet, dar tu? Nici cu picioarele nu vei putea intra.
            Am inceput sa alerg si l-am prins de mana, tragandu-l dupa mine, incercand sa ii demonstrez contrariul. Am intrat in apa pana la brau si mi-am dat seama ca a fost o idee foarte proasta. Am iesit rapid din apa si ne-am adunat hainele pentru a ne imbraca. Am fugit in masina si Patrick a pornit caldura, dar si asa tremuram. Ne-am intors acasa si stateam in fata semineului imbratisati. Era spre dimineata.
            -Cred ca e timpul. i-am spus. Mos Craciun pe vremea aceasta vine.
            - Bine! Dar sti modul in care te vei transforma? Trebuie sa imi bei sangele si va trebui sa iti fracturez gatul pentru a te putea transforma. O sa te doara.
            -Putina durere nu strica, si apoi voi avea o viata fericita. Voi simti durerea pentru ultima data.
            Patrick s-a muscat de incheietura, si am vazut sangele tasnind, mi-am apropiat buzele si am simtit gustul metalic al sangelui...nu eram scarbita, chiar imi placea. Cand a crezut ca am baut suficient, Patrick m-a oprit, m-a sarutat lung.
            - Ne vedem in cateva ore, iubito. 
            Mi-a apucat capul intre maini, i-am vazut o lacrima in coltul ochilor, apoi o strafulgerare mi-a trecut prin tot corpul si am simtit o durere scurta. Apoi tot negru...
            Dupa 3 ore m-am trezit cu o durere de cap. Patrick s-a apropiat de mine sa vada daca sunt bine.
            -Bea asta. si mi-a intins un pahar de sange.
             Era atat de bun, parca beau Coca-Cola.
            -Primele zile vor fi complicate, pana te vei obisnui.
            -Daca esti langa mine nu ma ingrijorez. Stiu ca totul va fi bine. Multumesc pentru darul de Craciun. S-a apropiat de mine si ma sarutat lung, iar eu m-am pierdut in bratele lui puternice,

6. Ghiorghev Alexandra Ioana

De cateva zile ninge neincetat. Stau si privesc pe fereastra cum fulgii “danseaza” si se aseaza incetisor pe pamantul inghetat. Imi inchipui cum ar fi sa zbor. Un zbor lin deasupra norilor printre mii de fulgi, mi-as dori sa-mi creasca aripi si sa ma pot inalta spre cer. Lumina lunii amplifica si ea dansul frenetic al fulgilor. Este o seara linistita, albul zapezii ma face sa-mi doresc o ciocolata calda, asa ca ma duc sa-mi prepar una. In timp ce laptele se incalzeste, am deschis blogul meu preferat pentru ca intotdeauna  gasesc acolo cartile mele de suflet. Asa ca imi iau ciocolata calda, ma asez langa semineul in care focul isi facea simtita prezenta, si ma apuc de citit.
  La un moment dat fac o pauza si ma uit din nou pe fereastra. Pe cer, printre miile de fulgi parea a fi o pasare cu aripi albe ce zbura incet. Era asa de frumos.....M-am dus mai aproape cand mi-am dat seama ca pasarea prindea proportii. M-am hotarat sa ies afara pentru a admira zborul acelei pasari. Mi-am pus geaca si bocancii si am iesit. M-a izbit gerul aspru in fata,dar nu-mi pasa. M-am uitat spre cer si am vazut ca disparuse. M-am uitat in jur.....nimic.Am intrat dezamagita in casa si cand imi dadeam jos bocancii,am auzit o bataie in usa. M-am intrebat cine putea fi si am deschis. Nu-mi venea sa cred ce vad! Un barbat dezbracat pana la brau statea in fata usii mele, iar din spate se vedeau doua aripi imense si albe, imaculate. Am ramas cu gura cascata timp de cateva secunde. Totul parea a fi un vis. Luna alaturi de stele ii luminau ochii violetii si parul blond parca ii stralucea. Simteam cum emana iubire si chiar daca iarna se instalase afara si era ger,nu simteam frigul. Simteam ca fac parte dintr-o poveste cu ingeri,a carui scriitor eram eu. Nu stiam cum sa reactionez,nu puteam spune nimic. El m-a luat de mana si am simtit cum ne ridicam deasupra pamantului. Am inceput sa zburam lin deasupra norilor si fulgilor. Era extraordinar. Exact ceea imi dorisem. Am zburat asa,cred ca ore intregi,iar de sus se vedeau luminile caselor ca si cum ar fi fost luminitele din bradul de Craciun. Chiar era Ajunul Craciunului, iar acesta era cadoul meu. La un moment dat am simtit cum ma ia somnul, iar caldura pe care o emana m-a facut sa ma simt ca intr-un paradis fara sfarsit, asa ca am atipit.
    Dimineata,m-am trezit in patul meu si nu stiam daca ceea ce s-a intamplat a fost vis sau realitate, dar un mic amanunt m-a facut sa inteleg ca a fost realitate: pe perna mea erau cateva pene albe si stralucitoare, exact ca cele ale ingerului meu cu parul blond.
   A fost cel mai frumos cadou pe care l-am primit, si nu voi uita niciodata experienta pe care o avusem cu o seara inainte,si speram ca acel inger se va mai intoarce candva.